Povestea lui Mihai, copilul care, de foame, își vindea temele pentru o felie de pâine! „L-am găsit în ultima bancă…”

Postarea pe facebook a unei profesoare despre un copil sărman, dar sclipitor la învățătură, s-a viralizat rapid în mediul online:

“Am cunoscut undeva în țara asta un copil care-și vindea temele pe mâncare. Un copil slab, cu un trup fragil dintr-o familie numeroasă. În pauze, stătea în ultima bancă și înfuleca câte un sandviș uriaș făcut din jumătate de pâine.

Nu i l-a pregătit mama acasă, l-a „câștigat prin muncă”, de la un coleg căruia i-a făcut tema la matematică. Pentru că el era cel mai bun din clasa lui la matematică, copiii arătau interes.

Și au înfăptuit o piață; e adevărat, el deținea monopolul. Multă vreme, niciun adult n-a știut ce se întâmpla în clasă, până când Andrei mi s-a plâns că Mihai i-a furat mâncarea.

L-am găsit pe Mihai în ultima bancă, ținând strâns un sandviș între mâini. În timp ce îl muștruluiam și încercam să înțeleg de ce un copil cuminte fura mâncarea colegilor, el se uită în jos, ascunzând un soi de mândrie pe care n-am înțeles-o atunci. N-am scos de la el niciun cuvânt.

Mai târziu, doar, am descifrat întâmplarea: după ce Mihai i-a făcut tema, Andrei a refuzat să-i dea mâncarea promisă, încălcând înțelegerea; așa că băiatul și-a luat singur sandvișul „muncit”.

Primul meu impuls a fost acela că trocul nu poate fi acceptat la școală, că e cu totul imoral să vinzi și să cumperi cunoaștere.

Totuși, cum să decizi să intervii când știi că e vorba despre binele, confortul și sănătatea unui copil?

Cum să-i spun că de mâine nu va mai mânca la școală, când știi că cere mâncare de nevoie?

Poate că mâncarea asta îl ține activ și sănătos. Cum putem să vorbim de principii cu un copil cu stomacul gol?

Copiii aceștia despre care citim uneori în ziare și care ne înduioșează nu sunt niște fantasmagorii.

Ei sunt parte din România de astăzi, o parte frumoasă, plină de inocență și cu un potențial extraordinar.

Avem nevoie de politici care să-i scoată din sărăcie absolută și umilință, să le redea șansele să se dezvolte, să devină re-formatorii de care satul românesc are atâta nevoie,” este mesajul scris de profesoara Tunegaru pe contul său de socializare.

About the author