Mihai Neșu, după accidentul din 2011, a deschis o Fundație la Oradea, prin care ajută copiii cu dizabilități.
Fostul fotbalist de la FCSB și Utrecht a povestit cum a reușit să depășească momentele grele din ultimii, iar factorul care a contat cel mai mult a fost apropierea de Dumnezeu.
Donații pentru „Fundația Mihai Neșu”
Mihai Neșu recunoaște că primește în permanență donații de la oamenii din Oradea pentru recuperare pe care urmează să-l contruiască,chiar și de la persoanele simple, cu care se întâlnește la Biserică.
După nouă ani de la accidentul suferit în Olanda, Neșu are puterea să admită că doar după un astfel de moment putea interveni o schimbare în viața sa.
„Donează foarte multă lume în Oradea, mă mai trezesc și la biserică cu câte o băbuță care îmi bagă în buzunar 100 sau 200 de lei pentru construcție.
Dumnezeu nu vrea suferința omului, nu a dorit nici accidentul, dar l-a îngăduit pentru a mă duce pe drumul care trebuie, fiind un catâr, doar prin suferință, puteam ajunge pe drumul bun.
El mi-a dăruit și Fundația, toți oamenii din jur care mă ajută, sunt un dar de la Dumnezeu. La început a fost multă neliniște, nesiguranță, acum toate acestea s-au bucurat în bucurie, în speranță. Orice greutate, cu răbdare, Dumnezeu o transformă într-o bucurie”, a declarat Mihai Neșu.
„Am nevoie doar să fiu mai bun”
Mihai Neșu, imobilizat în scaun cu rotile după accidentarea suferită la o ședință de pregătire de la Utrecht, declară că :
Actuala perioadă este cea mai bună din ultimii ani, iar singura sa misiune este să devină mai bun, pentru a putea copiii cu dizabilități de la Fundația sa din Oradea.
„Mi se pare o minune tot ce se întâmplă în fiecare zi, viața este plină de minuni, de lucruri extraordinare, trebuie să fim atenți în jurul nostru ca să remarcăm.
Nu știu dacă am o misiune sau nu, dar știu că din experiența mea, ce am trăit, ce am citit, singura misiune a omului pe pământ este să ajungă sfânt.
De multe ori nu simt că am o problemă, mă simt foarte bine, sunt fericit. Actuala perioadă e cea mai fericită. Nu am nevoie de nimic în plus, doar să fiu mai bun”, susține Mihai Neșu.
“Acum trăiesc cel mai bun moment al vieţii mele, acum, la 35 de ani. Şi m-ajută Dumnezeu, de multe ori nici să nu simt că sunt paralizat!
Au fost clipe teribile, în care nu-mi trecea cu toate pastilele din lume. Nici nu aveam cum, fiindcă durerea mare era în suflet”.
„Am încetat să caut răspunsurile la doctori, fiindcă ştiinţa e limitată. Am avut şansa unor preoţi buni, s-au rugat şi ei pentru mine, am vorbit cu ei, m-au ajutat cu sfaturi”.
„Trebuie să mă lupt să le pun în practică. Programul meu e simplu: trebuie să mă ţin de ceea ce mi-au dat doctorii, terapie pentru corp, şi ceea ce mi-au dat preoţii, terapie pentru suflet”.
Pe parcursul interviului i-a fost adresată întrebarea dacă ştie care e menirea lui în viaţă.
„Nu pot fi toţi brutari…Eu încerc să ajut. Menirea…E una singură: toţi oamenii luptă să ajungă sfinţi! Când eşti cu Dumnezeu, ai ajutor de la Creator, poţi oferi ceva celor din jurul tău”.
„Trebuie să acceptăm ceea ce ni se întâmplă şi să încercăm să învăţăm cât mai multe, ca să-i ajutăm pe oameni. Doar credinţa îţi poate oferi împlinirea deplină.
Dar e chestie de antrenament! Credinţa se antrenează! Scopul este să fii sportiv pentru Hristos”, a mărturisit Mihai Neşu.
