La 20 de kilometri de București, în comuna Ciorogarla, județul Ilfov, se află Mănăstirea Samurcășești, ctitorie a vornicului Constantin Samurcaș și a soției sale, Zinca.
O oază de liniște desăvârșită, încărcată de o profundă spiritualitate, un loc cunoscut în istorie pentru popasul lui Tudor Vladimirescu de aici, din 17 martie 1821, moment în care a conceput celebra „proclamație” către locuitorii orașului București.
Unica mănăstire din România care are trei altare – Mănăstirea Samurcășești Ciorogârla
„Inaugurarea lucrărilor de restaurare a mănăstirii s-a făcut de Rusalii (sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh) la data de 1 iunie 1958, zi în care s-au aniversat și 15 de ani de la înființarea mănăstirii, fiind de față doi patriarhi: Patriarhul Justinian Marina și Patriarhul Hristofor al Alexandrie și a toată Africa”, notează site-ul mănăstirii.
Cu această ocazie, a fost scrisă în interiorul bisericii deasupra ușii, următoarea pisanie:
„Această Sfântă Biserică cu trei altare a Mănăstirii de călugărițe Ciorogârla – Samurcășești, a hramurile Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului și Cuvioasa Parascheva, s-a zidit în anii 1941-1943, cu cheltuiala Statului prin silința bunului creștin generalul Teodor Ciurea, pe temelia vechii biserici, ridicată în 1808 de vistierul Constantin Samurcaș și dărâmată de marele cutremur din 1940.
S-a împodobit cum se vede cu zugrăveală bogată în frescă și ceramică în anii 1951 -1953 prin stăruința neobosită și iubirea adâncă de locașurile Domnului a Preafericitului Nostru Părinte Sufletesc Patriarhul Justinian, al României.
S-au restaurat chiliile, zidind în aceeași vreme clopotnița cea nouă și atelierele mănăstirii cu cheltuiala Arhiepiscopiei Bucureștilor. Biserica s-a făcut după planurile arhitectului D. Ionescu Berechet de către arhitectul Ion Cernescu și s-a zugrăvit de către pictorul Gh. Popescu cu ucenicii lui, sfințindu-se în anul mântuirii 1953, noiembrie 8″.
Pe zidul interior al incintei, în fața bisericii, pe o placă de marmură s-a încrustat o completare a pisaniei din biserică având următorul text:
„După ce s-a sfințit biserica în ziua de 8 noiembrie 1953, Preafericitul Părinte Patriarh Justinian, văzând stricăciunea sărăcăcioselor case, unele din chirpici și acoperite cu paie de stuf, în care locuiau călugărițele, a pus de s-a ridicat zidul împrejmuitor și a clădit în jurul bisericii această cetate mănăstirească cu chilii, ateliere, clopotniță și trapeză.
Cu ajutorul lui Dumnezeu și cheltuiala Mitropoliei Ungro-Vlahiei (sau Ungrovlahiei) s-a săvârșit lucrul de inginerul Gh. Balanescu, după proiectele arhitectului Ioan Paraschivescu în luna iunie, anul 1958, când se împlineau zece ani de când Preafericirea Sa ținea cârma Bisericii Ortodoxe Române”.
