Un bărbat din Italia a rămas alături de soţie pentru 31 de ani, timp în care femeia a fost comă profundă. Bărbatul îndurerat nu a părăsit-o niciodată, vizitând-o în fiecare zi. După ce soţia sa a murit săptămâna trecută în urma unui stop cardiac, bărbatul cu inima frântă a vorbit despre durere lui.
Angelo Farina a vegheat-o pe soția sa, Miriam Visintin, din Italia, în timp ce aceasta a murit la spitalul San Bassiano, unde fusese dusă în urmă cu două luni, după ce a experimentat o acumulare de lichid în plămâni,
Miercurea trecută, ea a murit în urma unui stop cardiac.
Miriam era inconștientă când a fost internată și se afla în aceeași stare de când s-a izbit cu maşina într-un stâlp din Casoni di Mussolente, în Ajunul Crăciunului în 1991.
Ea a rămas cu o leziune cerebrală inoperabilă și a trebuit să fie transferată la căminul rezidențial „La Madonnina” pentru îngrijiri. A fost apoi dusă la institutul Casa Sturm unde a rămas până la ultima internare în spital.
Soţul ei a vizitat-o cel puțin o dată pe zi în toţi aceşti ani.
De-a lungul vieții ei în comă, soțul ei Angelo a rămas lângă patul ei. Cei doi s-au căsătorit și s-au mutat împreună cu doar un an înainte de accident.
„Sunt fericit pentru ea, ea este în sfârșit acolo sus, în paradis. Cred că a suferit mult de-a lungul anilor. Eram căsătoriți de doar un an și jumătate când a lovit tragedia.
Eram tineri și aveam atâtea planuri. Îi plăceau foarte mult copiii. Soarta a fost crudă cu ea, prea crudă. Nu a meritat toate astea. O spun în continuare și o voi spune în continuare și pe viitor”, a mărturisit soţul îndurerat.
El nu s-a gândit niciodată la suicidul asistat, deși avea dreptul de a hotărî în privința aceasta: „Nu aș fi putut niciodată să decid eu pentru ea. Dacă ar fi existat un testament biologic, ar fi fost diferit”.
La momentul accidentului cei doi aveau ambii 26 de ani, o vârstă tânără, dar la care bărbatul a dovedit o maturitate extraordinară. El a decis să rămână alături de soția lui:
„Am decis imediat să rămân lângă ea, pentru totdeauna, până în ultima ei zi. Aș fi putut să cer anularea căsătoriei, dar nu am vrut niciodată să fac asta. Și Miriam a rămas soția mea. A fost foarte dificil, nu a fost o situație ușoară de acceptat. Aveam atâta furie în mine! O fată atât de frumoasă, bună și specială nu ar fi trebuit să sfârșească în acest fel!”
„Mă duceam în fiecare zi, în timpul pauzei de prânz, cel puțin 15 minute. Uneori reușeam să mă duc și seara, înainte de cină, și atunci rămâneam mai mult. Apoi erau și surorile Rosanna și Carmen, cu soții lor, și mama Maria, care ne-au fost alături în toți acești ani. Îi vorbeam, îi povesteam despre ce mi s-a întâmplat peste zi, la fel cum aș fi făcut-o dacă o găseam pe divan, în sufragerie, la întoarcerea mea acasă.”
Primarul orașului Cassola, Alda Maroso, și-a oferit, de asemenea, condoleanțele despre viața tragică a lui Miriam.
„Ceea ce m-a frapat foarte mult, pe lângă tragedia unei vieți vegetative care a durat 31 de ani, este apropierea soțului ei, perpetuată în gesturi zilnice de dragoste atât de mult timp. Nu știu câți ar fi capabili de asta. Într-o lume foarte egocentrică, acest exemplu dă motive să credem că omenirea încă există”, a declarat primarul.
