Pr. Nicolae Tanase: Cand vrem sa iasa ceva bun, sa nu discutam cu nimeni!!! Diavolul nu-ti patrunde in gand!!! Foarte important!!!
Se spune ca diavolul nu-ti poate patrunde in gandurile tale…
Asa este, dar ti le poate intui.
Atunci cum reusesc toate ispitele sa ne invadeze mintea? Cum il putem invinge pe diavolul al carui glas rasuna in noi?
Diavolul nu-ti patrunde in gand, dar iti intuieste gandurile, prin gesturi si mai ales, dupa o experienta oarecare, te citeste. De aceea, cand vrem sa facem un bine, trebuie sa nu-l spunem, sa nu-l discutam cu nimeni, ca sa nu avem piedici de la diavol.
Vina nu este ca ne vin gandurile. El nu patrunde in gandurile proprii, el ne poate aduce ganduri. Deci, vina nu este ca diavolul ne bantuie cu ganduri, precum vina noastra nu poate fi ca bate vantul, ci vina noastra este ca bate vantul si noi nu intram in casa.
Vina noastra este ca Dumnezeu ne-a lasat camara unde sa intram si unde sa ne ferim de gandurile noastre. Indulcirea cu acele ganduri, preocuparea pentru acele ganduri sunt marea problema si nu gandurile in sine.
Daca ele sunt indepartate, vina noastra nu exista. Deci, rasunetul diavolului, glasul diavolului in noi, intr-un mod direct, sau mai putin direct, se face in doua trepte.
Prima treapta este despatimirea, despre care noi vorbim cam putin. Si a doua este indumnezeirea, despre care vorbim foarte mult si dorim sa avem tangenta foarte mult cu aceasta treapta. Toata lumea vorbeste despre indumnezeire, dar putini vorbesc despre despatimire.
Parintele Nicolae Tanase, casatorit si tata a 6 copii, este preot intr-un sat din Romania, Valea Plopului. Parintele deserveste de asemenea si un sat din apropiere, Valea Screzii.
In anul 1990, Parintele Nicolae a inceput lupta sa impotriva avorturilor prin predicare. Unele tinere renunta sa avorteze, dar nu-si pot permite un copil din motive social-economice.
Pentru aceasta, Parintele Nicolae infiinteza in anul 1994, asociatia PRO VITA : PENTRU VIATA. Asociatia ii primeste in grija ei pe acesti copii, pentru un timp sau definitiv, dar ea primeste de asemenea si copii orfani sau copii ai strazii.
Mamele care isi lasa copilul aici pot sa-l ia din nou acasa, ceea ce se intampla uneori dupa doi-trei ani, cand situatia lor sociala le permite acest lucru. Asociatia pastreaza contactul cu mamele, pentru a le ajuta sa-si creasca copiii.
Asociatia PRO VITA numara la ora actuala mai multe case pentru copii. Dar parintele Nicolae a pus la contributie si pe enoriasii sai. In fata afluxului mare de copii (pe care ii gaseste abandonati la usa sa), parintele ii incredinteaza familiilor din parohia sa.
Aceste familii de multe ori au deja mai multi copii, pana la sase, dar mai gasesc inca dragostea pentru a creste pana la inca alti patru copii. In conditiile actuale din Romania, acesta este un adevarat eroism.
La Valea Screzii, Parintele Nicolae a construit un asezamant care, pe langa locuinta, cuprinde un dispensar medical si o biserica, o brutarie si un staul.
In acest centru locuiesc deja copii, adolescenti si tineri; la varsta de 18 ani, tinerii trebuie sa paraseasca orfelinatele de stat si ajung de multe ori in strada. Parintele Nicolae a scos din subsolurile Bucurestiului, mame tinere cu copiii lor.
Parintele Nicolae se bate pentru viata, inteleasa ca dar de la Dumnezeu. Se bate pentru viata poporului roman si viitorul sau, scrie mesajeinspirationale.com.
La marea emigratie datorata situatei politico-economice din tara, se adauga trista realitate a comertului cu copii romani, nu totdeauna orfani, cumparati de catre unii straini din tarile occidentale, comert pe care Parintele Nicolae il denunta fara menajamente pana in fata tribunalelor.
Parintele Nicolae anima de asemenea si doua mici tipografii. Una dintre ele editeaza scrieri despre Ortodoxie, pentru profitul parohiei de la Valea Plopului, unde biserica Sfintii Arhangheli este neterminata
