Valeria Ciubotaru este o bătrână dintr-un cătun vasluian care a fost practic condamnată să trăiască într-o sărăcie lucie.
Ajunsă la vârsta de 86 de ani, este bolnavă, neputincioasă, nu aude aproape deloc și este nevoită să îndure foamea și frigul. Cu toate acestea, Valeria Ciubotaru pare să se încăpățâneze și încă luptă să trăiască.
„I-a uitat Dumnezeu pe pământ”. Așa spun de obicei oamenii despre bătrânii, care refuză să moară. Pentru că dincolo de anii grei pe care îi cară în spate, au învățat să lupte cu îndârjire pentru supraviețuire.
Într-o casă derăpănată, care stă să cadă, în satul Bunești, din comuna vasluiană Bunești-Averești, pe Valeria Ciubotaru a uitat-o Dumnezeu, dar semenii săi au condamnat-o la moarte.
Bolnavă, neputincioasă, surdă și îndurând foamea și frigul, la cei 86 de ani, Valeria încă luptă să trăiască. Nu a fost niciodată căsătorită, nu a avut copii și a încercat mereu să nu deranjeze pe nimeni.
Probabil de aceea a și fost uitată în casa care abia stă în picioare. Într-o cameră, după o sobă ruinată, bătrâna încearcă să reziste. În casa ei nu a mai mirosit de mult a mâncare caldă, a curățenie și a o viață normală.
A fost găsită de Constantin Iftene, un bărbat din zonă, care nu a rămas indiferent la neputință și a încercat să o ajute.
A dus-o chiar la spitalul din Huși, dar femeia a fost trimisă din nou acasă, după doar o zi. Singurele rude pe care le are în viață luptă la rândul lor să supraviețuiască.
„Noi ne plângem cã e greu, dar uitati cum poate trãi un om! E fãrã cuvinte! E ceva care nu poate fi acceptat, într-o lume civilizatã.
Se vede foamea pe fata ei, e bolnavã, nu prea aude, e speriatã. Viatã mai grea ca a unui câine. Asistenta Socialã oare stie de ea?
Asistenta Socialã ar trebui sã fie pentru acesti oameni”, au spus cei care au privit imaginile, potrivit vremeanoua.
Orice ajutor este binevenit
Condiţiile mizere în care trăieşte această bătrână dau fiori reci celor care privesc imaginile şi văd cum este nevoit să supravieţuiască un om pe timp de iarnă. Aceasta își duce traiul amar în locuinţa sa dărăpănată, într-o încăpere sinistră: o sobă ruinată, nişte scânduri goale pe jos, un frig de nedescris şi, undeva, după sobă, stă această ființă speriată.
Abia se mai poate înveli cu o plapumă zdrenţuită, semn că de foarte mult timp o foloseşte şi deja nu-i mai poate ţine de cald. Bărbatul care a găsit-o s-a oferit să plătească pe cineva, ca să îi facă o curăţenie generală acestei femei. Însă acest caz nu este singular.
„Nu se poate că noi să lăsăm o biată bătrână să îşi trăiască atâtea zile câte mai are, în condiţii mai rele ca ale unui câine.
Am văzut că mai mulţi oameni vor să o ajute. E foarte important ca noi să ne ajutăm între noi”, a spus și Cristi Petrache, un locuitor al comunei Buneşti-Averești.
